Ce este Euro NCAP: totul despre testele care-i sperie pe producătorii auto

Testele de siguranță Euro NCAP au devenit cruciale atunci când îți cumperi o mașină nouă sau mai veche. Modul în care te protejează în timpul accidentelor îți poate salva viața sau nu. De aceea, trebuie să știi și cum se fac aceste teste.

Euro NCAP (The European New Car Assessment Programme) este o organizație privată care are propriile standarde, dar sunt corelate cu normele de siguranță auto prevăzute de Uniunea Europeană.

Testele Euro NCAP au devenit un reper de necontestat atunci când vrei să știi cât de sigură e mașina pe care ți-o dorești. Producătorii au tendința să-ți „ia ochii” cu un design frumos și un consum redus de carburant, dar să-ți pună viața în pericol chiar și la cele mai mici tamponări în trafic.

Cum alege Euro NCAP mașinile pe care le testează

Compania de teste de siguranță nu are posibilitatea să testeze toate automobilele de pe piață. Pur și simplu, sunt prea multe și nu toate prezintă un interes special, chiar dacă te întâlnești cu aproape toate pe șosele. E un adevăr dur, dar trebuie știut.

În fiecare an, sunt alese cele mai populare și mai interesante mașini de la producători din întreaga lume care le comercializează în Europa. Sunt testate atât mașini care urmează să intre pe piață, cât și cele care sunt deja la vânzare. Deci, producătorii au un motiv în plus să se teamă că le pot scădea vânzările.

Cei de la Euro NCAP consultă piața și cer producătorilor informații despre gradul de siguranță la cele mai vândute modele din gama lor. Companiile au tot interesul să accepte testul atât timp cât nu vor să-și păcălească clienții. La teste se trimit doar mașinile care au echipare standard cu tehnologii de siguranță. Adică n-ai voie să trimiți mașini „măsluite”, care să ia punctajul maxim. Trebuie aceleași mașini care ajung pe mâna consumatorilor. Nu înseamnă că s-a respectat regula întotdeauna.

Este nevoie de patru mașini pentru fiecare model testat, pentru că trebuie câte una pentru fiecare probă. Nu șifonează una singură până nu mai rămâne nimic din ea.

Cum testează Euro NCAP mașinile

Toate mașinile sunt supuse la patru probe majore, care cuprind fiecare în parte mai multe teste. Euro NCAP are tendința de a complica anual testele prin adăugarea unor teste suplimentare, dar totul este gândit pentru siguranța consumatorilor.

• Automobilele trebuie să treacă prin următoarele probe:
• Protecția pasagerilor adulți (40% din calificativul final);
• Protecția pasagerilor copii (20% din calificativul final);
• Protecția pietonilor, a bicicliștilor și a motocicliștilor (a categoriilor vulnerabile de participanți la trafic (pondere de 20%);
• Eficiența sistemelor active de siguranță pentru pasageri (pondere tot de 20% din nota finală).

La sfârșitul fiecărei probe, în funcție de daunele mașinii și, mai ales, ale manechinelor, mașinile sunt notate cu un procent. În funcție de calcularea acestor procente, primesc un anumit număr de stele, între una și cinci. Cu cât obține mai multe stele cu atât mai bine. La o singură stea înseamnă că mașina este extrem de nesigură la accidente grave.

Tot cei de la Euro NCAP spun că nu trebuie să iei calificativele ca pe un reper absolut. Testele care se fac aici sunt deosebit de severe și cer performanțe mult peste limita standard. De exemplu, o anumită mașină poate îndeplini normele standard de siguranță, dar să nu obțină vreo stea la Euro NCAP sau una ori două. Asta nu înseamnă că acea mașină e jalnică, dar este cu mult mai periculoasă pentru tine și cei din jur decât alte autoturisme care iau 4 sau 5 stele.

Protecția pasagerilor adulți

Sunt prevăzute mai multe probe de bază care testează protecția pasagerilor adulți. În mașină se plasează două manechine de 75 de kilograme care imită foarte bine o persoană adultă. Astăzi, manechinele sunt configurate să imite cât mai autentic articulațiile unui om. Orice bruscare sau lovitură puternică lasă o daună pe acel manechin.

Probe standard de testare a protecției adulților

• Impact frontal cu o barieră deformabilă: mașina lovește doar cu o parte frontală;

• Impact frontal cu o barieră de beton: mașina izbește peretele cu întreaga parte frontală;

• Impact din lateral;

• Impact lateral cu un stâlp: mașina e împinsă în lateral pe o platformă pentru a simula impactul cu un copac sau un stâlp;

• Lovirea din spate: se testează protecția pasagerilor în cazul în care mașina e lovită din spate.

Protecția pasagerilor copii

Copiii sunt mai sensibili, deci mai vulnerabili decât adulții. Orice impact rutier îi poate vătăma sau ucide. În principiu, se efectuează cam aceleași teste ca la proba anterioară, dar se observă cu atenție rezistența sistemelor de siguranță (centuri, scaune speciale pentru copii):

• Impact din lateral;
• Testarea scaunelor pentru copii și a sistemelor de prindere a acelor scaune;
• Modul în care se instalează scaunele pentru copii.

Protecția pietonilor și a participanților vulnerabili la trafic

Întotdeauna se are în vedere lovirea în plin a unui pieton. Astfel, sunt analizate următoarele aspecte:

• Impactul capului cu capota/parbrizul mașinii;

• Impactul coapselor și al șoldurilor cu capota;

• Impactul gambelor cu capota;

• Testarea frânei automate (dacă există în dotare) în cazul în care detectează pietoni;

• Testarea frânei automate în cazul bicicliștilor.

Eficiența sistemelor de siguranță

Sunt toate acele sisteme electronice (și nu numai) care promit să reducă riscul accidentelor. Sunt testate următoarele aspecte:

• Testarea controlului electronic al stabilității: unele mașini sunt dotate cu un sistem electronic de menținere a echilibrului în cazul în care derapează;
• Sistemul de avertizare în cazul în care pasagerii nu-și pun centurile de siguranță;
• Limitatoarele de viteză și alte tehnologii de conducere asistată;
• Frâna automată în cazul în care pericolul iminent este un alt autoturism;
• Sistem de menținere pe banda de circulație.